Mikutza

Da, stiu! Inca un post despre Metallica si concertul lor din Bucuresti din luuunga lista a blogurilor care au scris sau vor scrie pe aceasta tema. Cei care sunteti satuli de asa ceva, inchideti pagina, daca asa vreti, dar nu va fi acel gen de post:”Am fost la Metallica, a fost super. Am tipat pana mi-au iesit plamanii pe gat si apoi, cu o imbratisare tandra, mi-am luat plamanii si am cantat impreuna. Am baut vodka, pana am cazut lat si si-au lustruit toti talpa pe fata mea, desi mie nici nu-mi place vodka”. As fi vrut sa pot spune inceputul insa…dar, poate voi avea sansa data viitoare.

N-are rost sa spun de ce nu am fost, de parca nu ar fi clar ca nu am avut bilet. Am vrut sa cumpar cand s-au suplimentat, dar, asa cum mi-am imaginat, n-am avut nici cea mai mica sansa. Probabil cozile se facusera ca pe vremea lui Ceasca, cu 3 zile inainte, oamenii dormeau pe jos si tot tacamul. Am un prieten care a avut 2 bilete, si de ieri de la ora 14 a inceput sa ma tortureze. Ba ca nu mai stie ce sa faca sa treaca timpul mai repede, ba ca nu mai stie versurile, ba ca nu stie cu ce sa imbrace (de parca pasa cuiva), in fine…dupa vreo doua ore jumatate, timp in care el se plangea si eu ma rugam de el sa-mi dea biletele, apoi sa moara sa imi dea blietele, apoi sa il fac eu sa moara si sa iau biletele, a plecat spre stadion iar eu am ramas resemnata si i-am urat distractie placuta, nu stiu de ce….ca sigur nu avea nevoie.
Read the rest of this entry »

Tilul putea fi si:”Tanti….da’ eu cum ajung acasa?!“, avand in vedere continutul postului. Mai nou, urci intr-un tramvai care stii ca ajunge undeva…si te trezesti ca nu stii pe unde ai ajuns, din pacate…nu parasesti tara. Din vasta mea experinta in a ma lasa purtata, de catre diversi indrumatori abordati pe strada, pentru a ajunge unde am treaba, am inteles ca cel mai bine este sa intrebi cam 4-5 persoane, si in functie de cat de siguri sunt pe raspuns, faci o medie cu directia in care te-au indrumat (3-2 pentru drept inainte si la dreapta) si…cu speranta in suflet speri sa ajungi acolo unde trebuie. Daca nu ajungi ai alte 3 variante: 1. te lasi pagubas si iei directia CASA (asta daca mai stii care e, daca nu iti raman urmatoarele 2 variante); 2. mai intrebi; 3. intrebi un taximetrist sau un politist!

Cam o data pe luna mi se dau niste declaratii pe care trebuie sa merg sa le depun la diferite institutii publice. Spre norocul meu, sunt 4 drumuri de facut, in 4 zone ale frumosului, pretiosului si mult iubitului Bucuresti. Locatiile, sunt, dupa cum urmeaza: Mosilor, Piata Unirii (sau ce o fi pe acolo) Vitan (unde e buda aia minune cumparata de Videanu, cred, care nici acum nu e functionabila) si Trafic Greu. Nu e ceva complicat sa merg cu declaratiile astea dar de cand fac treaba asta, am ajuns sa cred ca este o adevarata excursie a groazei, avand in vedere faptul ca de ceva vreme, adica de anul trecut de prin martie folosesc mai mult decat frecvent metroul (dar asta e o alta poveste, pe care o voi spune cu o alta ocazie).
Read the rest of this entry »

Am primit leapsa de la Watzap…asa ca de buna voie si nesilita de nimeni (si in urma amentintarilor primite de la el..ops asta nu trebuia sa scriu…) am decis sa raspund.
Leapsa presupune sa scriu 7 melodii preferate si apoi sa dau mai departe la alte 7 persoane. Greu prietene, greu ca am multe melodii preferate si e greu sa aleg doar 7, greu ca nu am 7 persoane carora sa dau mai departe leapsa. Cu prima parte am sa incerc sa ma descurc, adica o sa aleg repede la nimereala ceva din playlist, la a doua parte, imi cer scuze, nu am ce face…nu’s asa populara ca tine.
So…sa incep:

1. Metallica - The one
2. Massive Attack - Teardrop
3. Pink Floyd - High Hopes
4. Red Hot Chilli Peppers - Otherside
5. Kansas - Dust in the wind
6. Breaking Benjamin - No Games
7. The Beatles - Golden Slumbers

Si lista poate contiuna…dar am voie doar 7.
Dau leapsa mai departe lui Robintel, Kosmin si Mihai

Acu’ pot sa plec Blondo?? :-s

Dupa cum bine stiti, se cauta primar, iar daca nu stiti…aflati!! Fie ca vreti, fie ca nu vreti tot aflati, ca doar metodele sunt multe. Primul semn ca urmeaza sa fie alegeri e ca incep sa se reamenajeze diverse spatii care pana acum au stat sub un morman de gunoaie, incep sa reamenajeze parcurile, se mai schimba/vopseste o banca, se mai planteaza o floare, un boschete, un copac, etc (ati prins ideea). Eu o sa discut acum de una dintre metodele de promovare a candidatilor care ma enerveaza cel mai tare. Las la o parte teveul, din fericire pe canalele la care ma uit eu, adica jetix, animax, cartoon network, discovery, national geografic, animal planet, nu aflu astfel de informatii inutile, despre cine, cand, cum si unde candideaza fiecare in parte, ziare nu prea cumpar si deci mai ramane una, si anume “impartitul fluturaselor”, adica foi, foicele, hartii si hartiute frumos colorate si scrise, de diferite marimi si culori.

De ceva timp incoace, chestia asta cu fluturasele a luat amploare. Reteta e simpla: se alege una bucata tipografie, se alege modelul si ce vrei sa scrie acolo, se scot tzaspe’ mii de fluturase, se gasesc cativa trepadusi care vor fi platiti cu “n” suma de bani pentru a imparti aceste fluturase. Acu’ sa fim seriosi, ca doar ala de le imparte nu-i prost sa stea sa dea la fiecare om in parte cate un fluturas, da cate 5, mai da pe jos (din greseala), mai da in cosul de gunoi (din fericire) si uite asa se face treaba. Fluturasii dispar, produsul (respectiv candidatul, in cazul nostru) este promovat si omu’ isi primeste banul!! Da curat cine face??
Read the rest of this entry »

De data asta o sa fac si eu ca restul lumi, si anume o sa va fac o urare. Desi nu sunt buna la asta, si de obicei urarile mele sunt ceva gen:”Paste Fericit si bla bla”, imi permit sa imprumut un mass primit, care mi-a placut mult si am considerat ca merita. Nu imi apartine dar va doresc asta din tot sufletul.
“Bucuria vine din lucruri marunte. Linistea vine din suflet. Lumina vine din inima fiecaruia. Fie ca Sfanta Sarbatoare de Pasti sa va coboare in suflet minunea Invierii. Multa caldura, pace si liniste in suflet. Fie ca Lumina Sfanta a acestei mari sarbatori sa-ti calauzeasca pasii, sa iti aduca sanatate si fericire care sa dainuie vesnic in preajma ta! Un Paste fericit alaturi de cei dragi!”

DA! Mi-e rusine ca fac parte din specia asta….evoluata. Evoluata pe dracu! Tot ce facem este sa distrugem planeta si tot ce ne ofera ea, distrugem paduri ca sa ne cream conditii de trai “decente”, omoram animale, si nu doar pentru a ne face haine din blana lor sau pentru a ne procura mancare, ci din placere…si acum mai nou ne uitam la animale cum mor de foame si de sete de dragul artei. Socati? Credeti ca nu se intampla asta? Ba da!

Citind postul acesta si vazand imaginile am ramas pur si simplu cu gura cascata! M-am uitat la poze ore in sir si mi-am pus mii si milioane de intrebari. Cea mai frecventa fiind “de ce”. De ce noi, oamenii, astia evoluati, trebuie sa facem rau la tot ce e in jurul nostru? De ce noi trebuie sa profitam de “evolutie” doar pentru a distruge? De ce? De ce? De ce?

Daca un caine musca un om pe strada, cainele a fost bestia fara mila care a provocat suferinta bietului om, si de regula cainele este prins, batut si omorat. Totusi daca un om face rau unui animal nu este pedepsit. Un grup de oameni merg prin padure, se plimba, cu muzica de la telefoane, tipete, rasete, galagie, arunca sticle goale pe jos, hartii si ambalaje, la un moment dat dau nas in nas cu un urs fioros, de nicaieri apare padurarul si impusca ursul. Padurarul ajunge erou pentru ca a salvat oamenii. Se mai gaseste un pui de urs si se descopera ca ursul impuscat era de fapt ursoaica si incerca doar sa-si apare puiul de oamenii care, in viziunea ursoaicei, erau o amenintare. Situatia se schimba? NU! Pai ce dracu’ cauta ursoaica in padure dom’le?? Padurea e pentru oameni, sa se plimbe, sa se recreeze…nu e pentru ursi si alte animale!!!
Read the rest of this entry »

Se aude o bataie in usa. O vad pe mama cum se duce spre usa si aud vocea vecinei. In nici o secunda un ghem negru e in sufragerie si da ture, sare de pe o canapea pe alta. Ma uit debusolata si incerc sa-mi dau seama ce e. E UN CAINEE!!! O vad pe mama stand in usa cu vecina. Zambeau amandoua. Incerc sa inteleg ceva din ce zic dar ghemul de blana negru imi acapareaza toata atentia. Dupa vreo 10 minute se aude vocea maica-mii:”Ce facem? O pastram?” De ce m-a intrebat asta nu stiu, se vedea clar in ochii mei raspunsul. L-a intrebat si pe fratele meu si ne-am hotarat ‘RAMANE!”. Pasul urmator era sa-l convingem pe tata, care sub nici o forma nu era de acord cu animale in casa, “la curte merge, au rostul lor, dar in apartament, nu!”.

Toata ziua m-am jucat cu ghemotocul, spre seara se aude cheia in usa. Eu si ghemul eram sub masa. Intra in sufragerie, il salutam toti si apoi liniste. Tata inca nu vazuse ghemul, n-a avut timp, s-a dus sa manance. Pana sa termine de mancat, imi fac singura curaj si ma duc la el. “Tata…stii….in curand vine ziua ta si ne-am gandit sa-ti luam un cadou, hai sa-l vezi, e in sufragerie!”. A urmat o pauza lunga, timp in care ghemul se tot gudura pe langa tata. “NU!!!”. Fratele si mama au tot incercat sa il convinga, el a ramas tot cu “nu”, “tata, daca dai cainele afara sa stii ca plec si eu”, spun eu aproape convinsa ca o sa tina. “N-ai decat sa pleci, i-al si dormi cu el la ghena!”. Iau cainele in brate si ma indrept spre usa, deschid usa si apoi se aude vocea tatalui:”bine, fie, ramane, dar doar in seara asta, maine sa nu-l mai gasesc!”.

Peste 3 zile daca eu, mama sau fratele meu ridicam mana la caine sa-i aplicam pedepsa pentru vreo “comoara” lasata pe undeva sau vreun papuc ros, tata ii sarea in ajutor, ba mai mult, ne pedepsea pentru “tentativa” noastra! I-am pus numele Linda. A invatat repede ca nu are voie sa isi faca nevoile in casa si ea ne-a invatat ca nu e bine sa iti lasi ciorapii aruncati peste tot. Sau in fine, ii puteam lasa aruncati dar riscam sa nu ii mai gasim intregi. Desi sunt multi ani de atunci, imi aduc aminte de parca s-ar fi intamplat ieri.

A fost un caine minunat, nu a alergat dupa pisici, de fapt chiar ii era frica de ele , nu a muscat niciodata alt caine sau vreun om. Doar vecinei de la 8 i-a rupt o data sortul, dar eu am fost de vina pentru asta pentru ca am intaratat-o. Oricine intra in casa, fie ca ii placeau sau nu cainii ajungea sa o mangaie pe Linda. Pana si bunica mea, care avea aceeasi problema ca si tata, adica ii placeau animalele dar nu in casa. Eu si fratele meu fiind inca micuti, ne mai certam din cand in cand…ne certam pana incepeam sa ne batem, iar Linda incepea sa latre si se baga intre noi. Ne opream numai de frica sa nu cumva sa o lovim si pe ea. Cand iesea mama in parc cu ea sa o plimbe mai mereu veneau copilasi la ea sa o mangaie, unii chiar o trageau de blanita si o chinuiau dar nici macar nu ii maraia, de parca ar fi stiut ca sunt mici si nu stiu ce fac.

Am multe amintiri frumoase cu ea si as putea sa scriu saptamani intregi. De ce am facut postul asta? Nici eu nu stiu. Lacrimile imi curg si realizez ca asa nu o voi aduce inapoi. Poate ca nu ajuta cu nimic lacrimile mele…dar stiu ca le merita…

Ma uitam aseara, intr-un moment de plictiseala, la teveu’, la stiri. Reportaj despre niste unii care au incercat sa evadeze, sapand sub buda (vasul de wc) un tunel. Mai aveau aproximativ 1 metru, de sapat, si reuseau sa evadeze. In urma unor verificari de rutina sau ceva de genul asta, planul respectivilor a fost dat peste cap, au fost descoperiti si, normal, nu au mai reusit sa evadeze.

Urmeaza interviul cu cei trei puscariasi “aproape evadati”. Si-au povestit planul, cum sapau ei intre 00 - 05, cu unelte facute din nush ce dracu’, cum acoperisera ei cu frimituri de paine amestecate cu scrum de tigare si nu mai stiu ce marginile budei ca sa nu se vada spatiu gol acolo, ca puneau pamantul scos in saci facuti din lenjeria intima si ii ascundeau sub paturi si ca regreta ca nu s-au grabit sa sape mai repede. Am uitat spun ca respectvii se aflau intr-un penitenciar de maxima sigurana si aveau pedepse intre 18 si 30 de ani pentru crima sau infractiuni deosebit de grave ca degeaba nu erau ei “cazati” acolo.

La intrebarea reporterului “de ce ai vrut sa evadezi” unul dintre puscariasii “aproape evadati” a raspuns:”pai daca ei ma trateaza ca un caine si normal ca am vrut sa evadez”. Ba ce oameni!! Auzi ma nu mai poti sa dai in cap pe strada, nu mai poti sa omori un om, ca astia hop, te baga la inchisoare, ba chiar mai mult, te trateaza ca pe un caine!! Si nici macar nu te lasa sa evadezi in liniste. Cata nesimtire dom’le!!

Nu ii pot intelege pe puscariasii care se plang de conditiile din puscarie! Nu pot! Incerc, dar nu pot! Omori un om, din diferite motive, esti prins, esti judecat, se stabileste sentinta si esti bagat la puscarie! Te astepti ca in puscarie sa ai conditii de hotel?? Sa fi tratat ca un rege? Acu’ ceva timp mai era un scandal de genul, si vedeam tot felul de interviuri in care detinutii se plangeau de conditiile in care traiesc, de cum sunt tratati si tot asa! Pai cand ai omorat omul ala sau ai facut o fapta grava nu te-ai gandit unde o sa ajungi? Sau te asteptai la vreo medalie, ceva?

Cred ca in incheierea acestui post se potriveste foarte bine fraza:”cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat imi iubesc cainele mai mult!”. Ca veni vorba de caine, tre’ sa ajung urgent la clinica…astazi imi opereaza catelusa…sper sa fie bine!

De aceasta data leapsa vine de la Kosmin si merge mai departe la Alinuta si ACVV.

1)De ce ai acceptat leapsa aceasta?
a)Mi se pare interesanta b)Sa mai fac un post in plus c)Sa nu-l dezamagesc pe cel care mi-a dat-o
Raspuns:(a)
2)De cand esti in blogosfera?
Oficial, cu blogul asta, din 6 decembrie 2007, desi primul post pe blog a fost pe data de 20 decembrie. Inainte de a avea blogul am mai postat niste articole pe blogul lui Jimmy, primul post a fost pe la inceputul lui septembrie…parca, deci cam asta a fost “debutul meu glorios”.
3)Cum ai ajuns sa iti faci blogul?
Blogul l-am primit cadou de la Jim, nu am vrut initial dar nah!
4)Care este primul blog pe care ai intrat vreodata?
Nu imi aduc aminte exact insa pana sa incep sa postez pe blogul lui Jimmy nu eram mare amatoare de bloguri.
5)Enumera 3 lucruri pe care le crezi importante ca sa reusesti in blogging:
Idem Kosmin, adica: sa scrii, la obiect, despre subiecte noi.
6)Cel mai citit blog de catre tine:
Al meu!! Glumeam, pai..Jimmy (surprinzator, nu?)
7)Alte bloguri pe care le mai citesti:
Toate blogurile trecute in blogroll plus altele…care vor aparea si ele cat de curand in blogroll.
8)Care platforma de bloguri o consideri cea mai buna? (ex. Haipa, Blogger etc.)
Nu stiu!
9)Este important traficul pentru tine?
Da, cred ca traficul iti demonstreaza tie ca bloger ca nu scrii degeaba. Totusi…mai mult decat traficul ma intereseaza commenturile, cu ajutorul lor aflu parerea celor care ma citesc. Degeaba am trafic daca nu am commenturi! Parerea mea!
10)Sunt importanti banii pe care i-ai putea obtine din reclame?
Nu, nu m-am gandit nici o clipa ca as putea obtine bani.
11)Cel mai urat blog pe care l-ai vazut?
Nu cred ca exista asa ceva. Mai degraba sunt diferente de opine, de gusturi…as putea sa dau nume, dar prefer sa ma abtin, sunt sigura ca fiecare bloger face atat cat poate, cat il duce capul si mai ales cu cele mai bune intentii de a avea succes in blogosfera. Nu ma obliga nimeni sa citesc ceva ce nu imi place, drept urmare, decat sa arunc cu pietre in stanga si in dreapta mai bine raman in patratelul meu!
12)Consideri ca e un lucru vital sa ai un domeniu .ro/.net/.com etc. ?
Sincer, sunt cam paralela cu treaba asta. Prefer sa tac decat sa scot vreo perla. ^_^
13)Parola cu care te loghezi la blog:
He he! Oi fi eu tanara si blonduta in blogosfera, dar totusi…

Am hainute noi, dupa cum vedeti si tare mi-s mandra de treaba asta. Cu ajutorul lui ACVV (se citeste aceveve) si bunavointa lui Jimmy am reusit sa schimb tema de Craciun a blogului. Nu de alta dar acusi vine Pastele. Singurul merit pe care mi-l pot asuma in treaba asta este alegerea “themei” (cica asa e trendy-flendy sa zici) care nu a fost usoara. Nu vroiam ceva “comun”, drept urmare in cautarile mele, inainte de a acorda atentie unei “theme”, ma uitam la cate downloadari a avut. Desi hainuta care este acum pe blog avea un numar de peste 100 de downloadari, n-am putut rezista. Logo-ul m-a atras cel mai mult si mi s-a parut ca se potriveste foarte mult cu descrierea, adica “unde dragoste nu e…facem!”. Poate pe viitor o sa umblu la culori si mai schimb una alta, dar asta dupa luna martie…si tot cu ajutor din partea baietilor pentru ca, asa cum am spus si in primul post, sunt complet paralela, pe langa, afona, ca baba si mitraliera (desi asta s-a dovedit a fi falsa pentru ca vazui babe cu mintraliere in brate) si cum mai vreti voi sa ziceti sa se inteleaga ca eu nu stiu prea multe despre a “ingriji” un blog! Sper ca pe viitor sa invat mai multe si sa nu mai fie nevoie sa strezez lumea cu intrebari. Pana atunci le multumesc din suflet tututor celor care au rabdare cu mine si imi raspund la intrebari care, poate, pentru ei sunt penibile si absurde!

Astept pareri, sugestii despre ce credeti ca e “urat” si ar trebui schimbat…va rog, in termeni cat mai simpli! ^_^